Pr. Ciprian Negreanu – IUBIREA E MAI TARE DECÂT MOARTEA. Starea intermediară a sufletelor
30 lei
Titlu:Iubirea e mai tare decât moartea. Starea intermediară a sufletelor Autor: Pr. Ciprian Negreanu Anul apariției: 2021 Colecție: Dogmatica Număr de pagini: 232 Formatul cărții: 14 x 20.8 cm Tip copertă: cartonată Tip hârtie: Gprint, 100 g, albă Alte informații: prefață de PS Benedict Bistrițeanul
Lucrarea este o cercetare din perspectiva dogmaticii creștin-ortodoxe asupra fenomenului morții omenești, înțeleasă ca despărțire a sufletului de trup. Printre subiectele abordate amintim starea intermediară a sufletelor între Judecata Particulară și cea Universală, problema purgatoriului, dinamica și pregătirea continuă a sufletelor pentru Judecata Universală, mijlocirea înaintea lui Dumnezeu a celor vii pentru cei adormiți – prin rugăciune, milostenie, pocăință (post), iertare, Jertfa euharistică –, mijlocirea sfinților, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a puterilor netrupești, rolul mijlocitor al trupului după despărțirea de suflet, Judecata Universală.
Trupul nu a fost zidit înaintea sufletului, nici sufletul înaintea trupului, ci sufletul și trupul au fost create în același timp. Scriptura ne spune: „Și a plăsmuit Dumnezeu pe om, țărână luând din pământ, și a suflat în fața lui cu suflet viu” (Facerea 2, 7). Astfel, după învățătura cea dreaptă, ortodoxă, sufletul a fost creat de Dumnezeu simultan cu trupul și coexistă cu trupul până la moarte. Nu a fost o vreme în care sufletul să fi existat înaintea și în afara trupului, după cum greșit învață Origen. Sufletul nu are, până la momentul morții, nicio experiență în care el să nu fi fost unit cu trupul, alcătuind astfel omul. Sufletul nu este omul, precum nici trupul nu este singur omul. Omul întreg este sufletul și trupul la un loc. […] Despărțirea dintre suflet și trup o numim moarte. Moartea este nefirească pentru om, este un fenomen brutal, dureros și nedorit nici de suflet, nici de trup. Sufletul și trupul nu au fost puse la un loc doar o vreme de Dumnezeu, pentru ca apoi, într-o altă fază, să se despartă. Ele unite trebuie să fie pentru totdeauna. Fiind zidite de Ziditorul lor în același timp și unite dintru început, ele cresc împreună și se întrețes unul cu altul.
